Murder is my business

Celestial echoes

Simply add boiling water

Untitled

Lovers 1943 (foto cu infrared)

Mr. Weegee with fans

U.S. Hotel

Drinkers

Mending – Coney Island 1940

Top hats 1943

Fotografiile lui Weegee
Pentru detalii citeste aici

New breed – The Scavenger

Din scara C iese un individ cu haine vechi, inchise la culoare si pantofi scalciati. Se indreapta zambind spre un tomberon asezat, cam ciudat, langa trotuar, pe strada. Are in mana un pachet si cateva ziare colorate, probabil oferte de la supermarketurile din zona.
Indeparteaza capacul si dupa o privire scurta, ca atunci cand te uiti in dulap, aseaza cu grija pachetul si ziarele in partea stanga, aproape de buza containerului. Apoi se aseaza in fata lui, il inclina de maner si incepe sa il traga dupa el, cu mandrie..
Ce-i drept, nu orcine are tomberonul propriu, altii se bat cu inca 10-15 apartamente x 2 (in medie) oameni pe cele 3 containere din dotarea blocului.
Dupa trei metri se opreste, isi lasa obiectul tot pe strada si intra pe aleea ce duce la blocul de vis-a-vis unde un amic ii arata ceva interesant in unul din tomberoanele de acolo. Par sa fie doi oameni care discuta despre un chilipir pe care l-au gasit undeva in targ, la o taraba.
Trec mai departe.

Ea e doamna.
Are vreo 70 de ani dar se tine inca bine si nu iese niciodata din casa fara palaria de soare din paie. E o vecina (a oricui), se imbraca ingrijit, te saluta de fiecare data fara sa intre in vorba, nu-si discuta viata cu tanti de pe banca din fata blocului si nu se opreste la usa, inainte sa intre, inca 30 de minute pentru ca s-a intalnit cu Viorica.
In fiecare zi pe la 7, cu plasa in mana (poate ca e aceesi de fiecare data) pleaca la munca, cu seriozitatea unul proletar devotat.
O vad dimineata, uneori si seara, in zona, cred ca are o ruta anume pe care o parcurge in ambele sensuri.
Cateodata poarta margele asortate cu fusta sau camasa, e inalta si slabuta.
Mereu se poarta ca si cum ar face cel mai firesc lucru din lume, iar toti din jurul ei ar intelege-o perfect… sau poate ca nu le-ar pasa.
Cauta in tomberoane printre gunoaie. Nu intra in cele din scari (sunt mai murdare), se uita doar la cele din fata blocurilor (cine a avut ideea asta?). Totusi, de fiecare data cand o vad, ma surprinde normalitatea gesturilor ei. Parca pune mana pe cosul de rufe, rasfoieste putin prin el, pare sa nu atinga niciodata ceva nepotrivit (poate e atenta, s-a invatat?) si trece mai departe. Nu se uita la oameni, nu cere mila, are lumea ei.
Vad tot mai multe personaje facand acelasi lucru.
Ce fac in restul timpului? Unde traiesc?
Cine sunt ei?

ps. cu ce inlocuiesc “in ultima vreme”, “in fiecare zi”, “tot mai des”?

Dofus

Joaca Dofus, cel mai bun MMORPG!
Comunitatea Dofus Romania te asteapta sa i te alaturi in cea mai frumoasa aventura!

In statia de tramvai

Dimineata ma indrept spre statia de tramvai. Oameni adunati pe ambele peroane asteapta incordati. La trecerea de pietoni, aceeasi pentru ambele statii, se imbulzesc altii, dornici de inca o zi superba la serviciu. 
Desi tramvaiele vin din sensuri opuse toata lumea se concentreaza in acelasi sens, spre trecerea de pietoni. Cum au pus piciorul pe peron, noii veniti sunt asteptati in tabere, fiecare om de pe peron spera ca tabara lui va mai creste, ca cel nou li se va alatura, ca e “de-al lor”. Cand se petrece acest lucru, invingatorii se uita pe peronul advers cu infatuare si superioritate, randurile sporite freamata si cei noi preiau insesizabil lupta coperonistilor. Invinsii coboara privirea si imping cu varful pantofului o piatra imaginara sau se uita daca vine tramvaiul lor.
“- Macar de-ar veni al nostru primu’!” isi regleaza ei balanta. Si vine, asa ca fiecare castiga cate ceva.
Dar stai!, uite ca a mai reusit unul sa treaca strada, vine alergand, ii flutura plasuta, ochii ii sunt atintiti pe ultima usa ca si cum ar tine-o deschisa cu puterea mintii, in timp ce in gand spera: sa il vada vatmanul venind, sa nu se faca verde, sa nu se inchida, sa nu…

37 grade Celsius

Daca am avea pielea in interiorul corpului ne-ar fi foarte cald.

37 garde, brrrrrr!

Tu ti le-ai spalat?

Toata lumea spala geamul. Amin!

Blog interactiv: Raspunde cu ce solutie se spala cel mai bine geamul si primesti unul murdar pe care sa o testezi!

Haina cartii

Coperta unei carti se ocupa de promovarea acesteia (pe langa protejarea continutului). Cartilor care nu au nevoie de promovare de acest fel putem sa le punem o coperta neagra si o cruce si am rezolvat framantarea.

Daca autorul decide cum va arata coperta sigur pe aceasta se va gasi viziunea sa asupra subiectului sau macar cea mai reprezentativa imagine.
Ar fi interesant sa poti vedea imaginea cea mai sugestiva pentru cel ce a scris cartea.
Pentru acest motiv as vrea sa se scrie pe carte cine a ales coperta. Daca imi place un autor ma intereseaza sa vad cum isi alege imaginile.

Daca editura alege cartea, lucru prea putin surprinzator, atunci imi explic niste, mmm, serii.., sa le zic prin care nu cartea iese in evidenta ci apartenenta ei la mai sus numita.
O carte perfecta e gandita in cele mai mici detalii. (Asta pentru aia care vorbesc de continut.)

Tall-ică

Tall screen – Eu

‘au

Dell

Lexical

Limbajul evoluaza odata cu omul. Unele cuvinte se pierd pentru ca altele le iau locul sau ceea ce descriau nu mai exista/ nu se mai foloseste.
Puterea de raspandire a unui cuvant nou este influentata de mediul caruia apartine.
In mediile argotice este foarte mare pentru ca oamenii sunt deschisi invatarii de lucruri noi si pun mare pret pe comunicare…
Daca la inceput argoul desemna un limbaj restrans folosit ca modaliate de codificare a unor actiuni, persoane, etc., acum aria sa de raspandire depaseste fortat granitele auditive ale publicului neavizat dintr-o dorinta din ce in ce mai acuta de epatare a celor ce il folosesc. Incadrez aici si muzica de orice fel ascultata fara casti pe te miri unde.
Limbajul de cartier este foarte important in stabilirea de limite nevazute intre membrii acestuia. Pe langa haine si alte bunuri materiale de colectie limbajul urban este esential.

La fel se intampla si cu mediul virtual. Acesta contribuie activ la augmentarea vocabularului, iar uneori noile aparitii sunt depasite atat de repede incat ramanem cu update-urile nefacute.
Ca in oricare mediu, si aici, e bine sa fii la curent cu ultimele tendinte in materie de vocabular.
Si sa te gandesti la mediu inainte sa printezi un mail.
Si sa ai un blog, neaparat!

Imho, lma, omg, omfg, wtf, lol, asl, pls, gg, 10x, u2, – La lingua del futuro.

In graba in care ne aflam, evolutia unor cuvinte/expresii este, poate, cea normala. Ma intreb ce o sa se auda in vreo 20 de ani pe la sarbatori: LeMeAaaa cu săăă-hăăă-nă-tate, să vă… ( )?
Oare se va intreba cineva, candva, cine a zis prima data lma? Cine a avut minunata idee? Cati dintre prietenii lui/ei au considerat acest cuvant la moda si l-au raspandit? Eu am crezut ca inseamna lame .Mi-a luat vreo luna sa aflu wtf inseamna imho.

Poate are vreo legatura (si) cu numerele masinilor? Toata lumea cauta sa le potriveasca in fel si chip, mai ales posesorii care pot fi uneori de o subtilitate fina: BAD, BMW (la masini cu aceeasi marca ), MAN, LUV YOU, KILL, BILL, VOL, NOW, CIA, FBI, SRI, CIE, FUK

De ce nu se discuta gusturile?

Ha?
Daca e vorba de gusturi bune se accepta laude, intr-adevar, despre gusturile “bune” se poate discuta.
Persoane cu aceleasi gusturi pot face o comparatie frumoasa intre gusturi(?) si pot intretine o conversatie reciproc-fructuoasa in care isi fac complimente.
Daca nu sunt asa bune, buf!
Gusturile NU se discuta!!

Se poate observa ca atat persoanele cu gusturi diferite cat si cele cu gusturi similare sunt foarte atasate de gusturile lor.
In plus, gustul se prinde. Sau se deprinde?