Coperta unei carti se ocupa de promovarea acesteia (pe langa protejarea continutului). Cartilor care nu au nevoie de promovare de acest fel putem sa le punem o coperta neagra si o cruce si am rezolvat framantarea. 
Daca autorul decide cum va arata coperta sigur pe aceasta se va gasi viziunea sa asupra subiectului sau macar cea mai reprezentativa imagine.
Ar fi interesant sa poti vedea imaginea cea mai sugestiva pentru cel ce a scris cartea.
Pentru acest motiv as vrea sa se scrie pe carte cine a ales coperta. Daca imi place un autor ma intereseaza sa vad cum isi alege imaginile.
Daca editura alege cartea, lucru prea putin surprinzator, atunci imi explic niste, mmm, serii.., sa le zic prin care nu cartea iese in evidenta ci apartenenta ei la mai sus numita.
O carte perfecta e gandita in cele mai mici detalii. (Asta pentru aia care vorbesc de continut.)
aprilie 28, 2009 la 07:26
La tine nu vad link-ul de comentarii pe post. Kind of annoying, trebuie sa clichez pe titlu.
Cat despre topic : Apropo de editurile care aleg copertele de carti, ai vazut cat de odioase sunt cartile clasice care primesc coperta cu poza filmului de doi bani facut in urma lor ?
mai 11, 2009 la 07:55
Eu il vad. E sub etichete. De exemplu: “Postat in Carti si altele ca ele. Etichete cartea perfecta, cine alege, concurs de ales coperta, editura editata, ha?, haina cartii, viziune. 1 comentariu »”
Nu am vazut, as vrea un exemplu. Multe carti pe care le am eu au pe coperta diverse picturi, dintre cele reusit alese, ma refer.
)
Singura carte (vazuta la librarie) la care imi aduc aminte sa fi observat pe coperta o imagine din film este “Eu, robotul” cu Will Smith
mai 11, 2009 la 08:32
Stai sa-ti dau unul mai recent. Stardust – Neil Gaiman : http://www.tritonic.ro/isbn-Pulbere_de_stele_(editia_2)-978-973-733-169-4.htm
(Nu revenisem cu exemplul pentru ca aveam impresia ca s-a speriat toata lumea de trend).
Desigur, ai zice ca nu e atat de rau insa Stardust e in original un ”graphic novel” iar scoaterea imaginilor originale (destul de multe) si grefarea unei oribile coperte din film nu ajuta prea mult.
mai 11, 2009 la 08:56
Dupa cum tocmai am observat mi-am si ti-am raspuns deja la “enigma: cum se aleg copertile azi
”. Daca in trecut copertile puteau fi facute (in cazul in care se dorea si o imagine sugestiva) doar de un pictor, desenator, sketch atrist sau cum li s-o mai zice, acum, aflandu-ne de multisor in era cinematografica e cam de asteptat sa se foloseasca la reeditarile cartilor o imagine din ultimul film. Evident ca asta nu scuza cu nimic faptul ca toate cartile de acest gen seamna izbitor cu o caseta video (reclama la un “film” cu ultimele prospaturi in materie de frumusete actuala cu lentile de contact si explozii uluitoare din care ies ca dupa dus) si dau impresia unei lecturi de duminica de maxim o ora si jumatate.
Frivolitatea pe care o imprima o astfel de coperta unei carti ma gandesc eu ca “da bine” pentru anumite segmente vrajite de basme cu inele si vrajitori actuali.
Depinde foarte mult si de genul cartii si de cui ii este adresata, dar in cazul in care vorbim de un must read e clar in defavoarea cartii.
Singura scuza, deplorabila de altfel, a editurilor pentru acceptul unei astfel de coperti este costul redus si poate evitarea unei complicatii cu dreptul de reproducere.