Din scara C iese un individ cu haine vechi, inchise la culoare si pantofi scalciati. Se indreapta zambind spre un tomberon asezat, cam ciudat, langa trotuar, pe strada. Are in mana un pachet si cateva ziare colorate, probabil oferte de la supermarketurile din zona.
Indeparteaza capacul si dupa o privire scurta, ca atunci cand te uiti in dulap, aseaza cu grija pachetul si ziarele in partea stanga, aproape de buza containerului. Apoi se aseaza in fata lui, il inclina de maner si incepe sa il traga dupa el, cu mandrie..
Ce-i drept, nu orcine are tomberonul propriu, altii se bat cu inca 10-15 apartamente x 2 (in medie) oameni pe cele 3 containere din dotarea blocului.
Dupa trei metri se opreste, isi lasa obiectul tot pe strada si intra pe aleea ce duce la blocul de vis-a-vis unde un amic ii arata ceva interesant in unul din tomberoanele de acolo. Par sa fie doi oameni care discuta despre un chilipir pe care l-au gasit undeva in targ, la o taraba.
Trec mai departe.
Ea e doamna.
Are vreo 70 de ani dar se tine inca bine si nu iese niciodata din casa fara palaria de soare din paie. E o vecina (a oricui), se imbraca ingrijit, te saluta de fiecare data fara sa intre in vorba, nu-si discuta viata cu tanti de pe banca din fata blocului si nu se opreste la usa, inainte sa intre, inca 30 de minute pentru ca s-a intalnit cu Viorica.
In fiecare zi pe la 7, cu plasa in mana (poate ca e aceesi de fiecare data) pleaca la munca, cu seriozitatea unul proletar devotat.
O vad dimineata, uneori si seara, in zona, cred ca are o ruta anume pe care o parcurge in ambele sensuri.
Cateodata poarta margele asortate cu fusta sau camasa, e inalta si slabuta.
Mereu se poarta ca si cum ar face cel mai firesc lucru din lume, iar toti din jurul ei ar intelege-o perfect… sau poate ca nu le-ar pasa.
Cauta in tomberoane printre gunoaie. Nu intra in cele din scari (sunt mai murdare), se uita doar la cele din fata blocurilor (cine a avut ideea asta?). Totusi, de fiecare data cand o vad, ma surprinde normalitatea gesturilor ei. Parca pune mana pe cosul de rufe, rasfoieste putin prin el, pare sa nu atinga niciodata ceva nepotrivit (poate e atenta, s-a invatat?) si trece mai departe. Nu se uita la oameni, nu cere mila, are lumea ei.
Vad tot mai multe personaje facand acelasi lucru.
Ce fac in restul timpului? Unde traiesc?
Cine sunt ei?
ps. cu ce inlocuiesc “in ultima vreme”, “in fiecare zi”, “tot mai des”?
